Râul Argeş este un curs de apă din S-SE României, afluent al Dunării la Olteniţa. Are 350 km iar suprafaţa bazinului hidrografic este de 12.550 kmp. Izvorăşte din partea central-vestică a culmii principale a Munţilor Făgăraş prin doi afluenţi: Buda şi Capra.
Buda (izvorul principal al sistemului hidrografic Argeş) izvorăşte de sub vârful Arpaşu Mic, de la 2030 m altitudine, din lacul glaciar Buda, iar râul Capra izvorăşte din lacul glaciar Capra, aflat sub vf. Vânătoarea lui Buteanu. În aval de confluenţa pârâului Buda cu Capra, a fost construit barajul Vidraru. De la izvor şi până în zona municipiului Piteşti, râul Argeş are o direcţie de curgere N-S, drenând mai întâi pantele sudice ale Munţilor Făgăraş, străbate apoi Muscelele Argeşului şi Dealurile Argeşului, iar după ce separă Piemontul Cotmeana (în V) de Piemontul Cândeşti (în E), intră în câmpie, unde udă multe subunităţi din Câmpia Română. Debitul mediu multianual variază între 19,6 mc/s în cursul superior, 40 mc/s la ieşirea din zona piemontană şi 73 mc/s la vărsare. Pe cursul superior al râului Argeş s-a construit un sistem hidroenergetic constituit din 17 hidrocentrale (Argeş, Cerbureni, Oeşti, Albeşti, Curtea de Argeş, Zigoneni, Băiculeşti, Budeasa, Merişani etc.). Valea superioară a râului Argeş se încadrează într-o interesantă şi neasemuită zonă turistică străbătută de şoseaua naţională Transfăgărăşan. Afluenţi principali: Vâlsan, Râul Doamnei, Sabar, Dâmboviţa, Neajlov.
Deşi cu apa nu mă înţeleg la fel de bine precum cu pământul mi-am dorit să încerc şi o plimbare pe apă cu caiacul. Mulţumită invitaţiei lui Eros şi celor de la McClaude Sport am gustat din plin Argeşul, pe o porţiune destul de dificilă din câte am înţeles, de la barajul Piteşti în jos. Că în sus nu se poate, am încercat .
Evident am căzut în apă şi am crezut sincer că mi-am găsit sfârşitul când am cazut sub caiac şi mă chinuiam să ies la suprafaţă. Dar senzaţia e mai intensă doar prima oară. Am băut şi ceva apă de Argeş pentru că ne-a prins râul în vâltoarea sa şi am curs la vale o vreme bună până am reuşit să ne urcăm înapoi în caiac. Extremă senzaţie. Acum abia aştept următoarea tură, atunci îmi înjuram zilele şi decizia. Până la o dovadă video din partea organizatorilor mă prezint cu minunăţia de caiac roşu care mi-a consumat extrem energia.
Revin cu video de la prima mea aventură pe Argeş. Până atunci recomand sincer caiacul, merită toată apa înghiţită şi e la fel de extrem precum offroad-ul sau “pe coclauri cu 4×4″.
Azi după ce mi-am numărat vânătăile am ajuns la concluzia ca abia aştept urmatoarea tură de caiac. Şi nu numai.
